Sfecla roșie Taunus este o varietate cu o aromă excelentă și o productivitate bună. Această legumă versatilă nu este doar bogată în nutrienți, ci și rezistentă la boli. Pentru a obține fructe de înaltă calitate și o recoltă abundentă, este important să se acorde culturii îngrijirea corespunzătoare și să se implementeze practici agricole adecvate.
Cine a dezvoltat soiul și când?
Este o varietate hibridă de masă, dezvoltată de crescători din Olanda și aprobată oficial pentru utilizare din 2014.
Recomandat pentru cultivare în regiunile Centrale și Volga-Vyatka, dar este cultivat cu succes și în alte zone.
Caracteristici ale aspectului plantei și culturilor de rădăcini
Tufișurile sunt semi-erecte și joase, cu frunze mari, ovale, verzi, cu nervuri roșii și pețiole roșii pe partea inferioară.

Rădăcinile sunt cilindrice, mari și alungite, iar greutatea unei sfecle roșii variază între 193 și 380 g. Pielea este densă, de culoare vișinie închisă și netedă. Pulpa roșu aprins și suculentă este practic fără inele.
Caracteristicile soiurilor de sfeclă
Sfecla roșie este o plantă bine-cunoscută din familia amarantului, care se distinge prin caracteristicile sale unice și proprietățile benefice. Sfecla roșie este cultivată în diverse țări și este considerată una dintre cele mai populare culturi de legume.
Scopul și gustul tuberculilor
Fructul are un gust dulce, zaharos distinct, care se manifestă mai ales la fierbere, dar este potrivit și pentru consumul în stare proaspătă sau la copt.
Vârfurile sunt comestibile și se folosesc ca verdețuri, adăugând o aromă proaspătă unei varietăți de preparate.
Maturare
Acest soi cu coacere târzie se coace în aproximativ 120-125 de zile după apariția primilor lăstari. Înainte de plantare, așteptați până când vremea este constant caldă și nu există riscul de înghețuri repetate.
În regiunile sudice, plantați cultura la sfârșitul lunii martie sau începutul lunii aprilie, iar în regiunea Moscovei, Ural și Siberia – la mijlocul lunii mai.
Productivitate
Are o productivitate bună, cu o producție cuprinsă între 363 și 583 de cenți pe hectar. Aceste caracteristici fac ca hibridul să fie potrivit atât pentru consumul personal, cât și pentru cultivarea comercială.
Proprietăți utile ale sfeclei roșii Taunus
Această cultură este apreciată nu doar pentru gustul său excelent, ci și pentru conținutul său nutrițional bogat. Această legumă cu conținut scăzut de calorii conține vitamine B, vitamina C, fier, magneziu, folat și multe alte elemente valoroase, ceea ce o face benefică pentru sănătate.
Varietatea utilizărilor sfeclei roșii Taunus
Datorită gustului său excelent, sfecla roșie este utilizată pe scară largă în bucătărie. Se adaugă în salate, supe, garnituri și sucuri. Sfecla se potrivește de minune cu alte legume, fiind ideală pentru aperitive și mâncăruri calde.
Depozitare și transport
Pentru a păstra proprietățile benefice ale legumelor pentru o perioadă lungă de timp, este important să respectați regulile de bază de depozitare și transport.
- ✓ Legumele rădăcinoase își păstrează gustul până la 6 luni dacă sunt depozitate corespunzător.
- ✓ La depozitarea în condiții de umiditate ridicată, se pot dezvolta boli fungice.
Urmați acești pași:
- Curățați legumele rădăcinoase de murdărie și pământ folosind o perie moale.
- Uscați complet sfecla roșie, îndepărtând excesul de umiditate, deoarece legumele crude se strică repede.
- A se păstra într-un loc răcoros și uscat, la temperaturi între 0 și +4°C.
- Așezați pe rafturi sau în cutii ventilate pentru a permite circulația aerului.
- La transport, aranjați legumele rădăcinoase în straturi, separându-le cu iarbă uscată sau șervețele de hârtie, astfel încât să nu se atingă între ele.
- Asigurați-vă că capetele nu se deformează sau nu se deteriorează reciproc în timpul transportului.
Respectarea acestor recomandări va ajuta la menținerea sfeclei în stare excelentă și la prelungirea duratei de valabilitate.
Caracteristicile cultivării sfeclei
Cultivarea culturii are propriile caracteristici care trebuie luate în considerare pentru a obține o recoltă bună.
Urmați aceste recomandări:
- Planta preferă solul fertil, bine drenat, cu un pH neutru (6,0-7,0). Pentru a îmbunătăți structura solului, adăugați compost sau humus.
- Plantați semințele la o adâncime de 2-3 cm. Este important ca temperatura solului să atingă 8-10°C pentru ca semințele să germineze. Distanța de plantare recomandată este de 30-40 cm între rânduri și 10-15 cm între plante.
- Asigurați udare regulată, în special în timpul germinării și formării rădăcinilor. Evitați udarea excesivă, care poate duce la putrezirea rădăcinilor.
- ✓ Aciditatea solului trebuie menținută strict în intervalul pH 6,0-7,0. Abaterile pot duce la deteriorarea gustului legumelor rădăcinoase.
- ✓ Solul trebuie să fie bine drenat. Apa stagnantă provoacă putrezirea rădăcinilor.
După ce răsar răsadurile, răriți plantele, lăsând suficient spațiu între ele pentru a permite dezvoltarea normală a rădăcinilor.
Activități pregătitoare
Alegeți locații însorite, deoarece cultura necesită 6-8 ore de soare pe zi pentru o creștere normală. Lumina bună promovează dezvoltarea legumelor rădăcinoase mari și dulci. Locația trebuie protejată de vânturi puternice pentru a preveni deteriorarea plantelor și a le asigura stabilitatea.
Urmați recomandările:
- Săpați zona la o adâncime de 20-30 cm pentru a îmbunătăți structura și aerarea.
- Aplicați îngrășăminte organice și minerale. Adăugați compost, humus sau îngrășăminte cu fosfor și potasiu pentru a îmbogăți solul cu nutrienți.
- Întăriți semințele pentru a le îmbunătăți germinarea și rezistența la condiții adverse. Pentru a face acest lucru, puneți-le mai întâi în apă fierbinte și apoi în apă rece timp de câteva minute.
- Creați straturi cu lățimea de 1-1,2 m, cu o distanță de 30-40 cm între rânduri. Acest lucru va asigura accesul facil pentru întreținerea plantelor.
- Nivelați suprafața brazdelor și îndepărtați pietrele și rădăcinile mari.
Urmând instrucțiunile, veți crea condiții optime pentru cultivarea cu succes a sfeclei și obținerea unei recolte bune.
Plantarea semințelor de sfeclă
Aceasta este o etapă crucială în procesul agronomic, determinând succesul recoltei. Pași cheie și recomandări pentru o plantare corectă:
- Așezați 2-3 semințe în fiecare groapă sau brazdă. Acest lucru crește probabilitatea unor plante sănătoase, deoarece sfecla uneori încolțește neuniform. Dacă toate „cocoloașele” încolțesc, răriți excesul de plante.
- După semănat, acoperiți cu grijă semințele cu pământ, compactându-le ușor pentru a asigura contactul.
Umeziți patul cu apă caldă și stabilizată pentru a accelera germinarea.
Îngrijirea plantelor în timpul sezonului
Îngrijirea culturii implică respectarea practicilor agricole, care promovează o creștere sănătoasă și cresc randamentul.
Acordarea atenției stării plantelor permite detectarea și prevenirea la timp a bolilor și dăunătorilor, ceea ce afectează calitatea și cantitatea culturii recoltate.
Rărirea răsadurilor este o tehnică agricolă necesară
Pentru a asigura culturi mari de rădăcini și o creștere normală a plantelor, este important să răriți prompt răsadurile. Urmați acești pași:
- După apariția primei frunze adevărate, lăsați 2-3 cm între plante.
- Când există 4-5 frunze adevărate, lăsând 4-6 cm între plante, puteți folosi lăstarii îndepărtați pentru hrană.
- După 25-30 de zile, lăsați 7-8 cm între plante, de preferință după udare, pentru a facilita îndepărtarea.
Replantați plantele îndepărtate într-o altă locație, după ce ați ciupit mai întâi rădăcina principală, astfel încât aceasta să înceapă să crească în masă.
Udarea sfeclei
Lipsa de umiditate încetinește semnificativ dezvoltarea plantelor și împiedică creșterea în greutate a rădăcinoaselor, în special în regiunile sudice, unde este necesară o umiditate abundentă. Irigarea regulată nu numai că accelerează dezvoltarea legumelor, dar promovează și o recoltare mai timpurie, crescând randamentul general.
Pentru plantele tinere, udați aproximativ 10 litri pe metru pătrat. Dublați această cantitate când începe formarea rădăcinilor, în special pe vreme uscată și caldă. Opriți udarea cu două săptămâni înainte de recoltare pentru a vă pregăti pentru recoltare.
Plivirea, afânarea solului și mulcirea între rânduri
După udare, afânați ușor solul dintre rânduri pentru a preveni compactarea. Folosiți o sapă mică, având grijă să nu deteriorați rădăcinile. Efectuați prima afânare primăvara, înainte de răsăritul răsadurilor, și îndepărtați buruienile suplimentare după ce apar prima pereche de frunze adevărate.
Dacă nu vă puteți uda plantele în mod regulat, mulciți spațiile dintre rânduri cu paie sau iarbă. Mulciul ajută la reținerea umidității în sol și previne supraîncălzirea acestuia, ceea ce este deosebit de important pentru dezvoltarea sănătoasă a sfeclei.
Îngrășăminte și hrănire pentru sfeclă
Infuziile de plante sunt considerate îngrășământul preferat pentru această cultură, deoarece îngrășămintele minerale pot duce la acumularea de nitrați în rădăcini. Fertilizați plantele numai dacă creșterea lor este nesatisfăcătoare și dacă nu s-a aplicat niciun îngrășământ în anii precedenți.
Folosește sare de mare sau sare grunjoasă obișnuită dizolvată într-o găleată cu apă pentru a crește conținutul de zahăr al sfeclei și a-i îmbunătăți aroma, începând cu o proporție de mai puțin de o lingură de sare la 10 litri de apă.
Dacă pe frunze apar pete galbene, rotunde, acest lucru poate indica un sol acid și o deficiență de potasiu. În acest caz, hrăniți plantele cu lapte de var cu adaos de clorură de potasiu. Acestea răspund bine la bor, iar o deficiență încetinește creșterea, provocând slăbirea miezului.
Îndepărtarea frunzelor vechi
Dacă frunzele mai vechi se îngălbenesc la bază, nu le îndepărtați până când nu și-au eliberat toți nutrienții și nu s-au uscat singure. Îndepărtarea lor înainte de a se usca complet poate declanșa înflorirea sfeclei roșii în primul an, ceea ce va avea un impact negativ asupra calității legumelor.
Dăunătorii și bolile sfeclei roșii
Sfecla Taunus are un sistem imunitar puternic, dar dacă nu este îngrijită corespunzător, poate suferi de unele probleme. Pentru a evita complicațiile, începeți tratamentul prompt:
| Boală/Dăunător | Simptome | Metode de control |
| Fusarium | Îngălbenirea și ofilirea frunzelor inferioare, putrezirea culturilor de rădăcini. | Utilizarea fungicidelor (Fundazol), rotația culturilor, îmbunătățirea drenajului solului. |
| Mucegaiul praf | Strat alb sub formă de pulbere pe partea superioară, care se îngălbenește și se ofilește. | Pulverizarea cu fungicide (Topaz, Skor), îndepărtarea zonelor afectate. |
| Pătarea frunzelor de Cercospora | Apariția unor pete maronii deschise pe frunze. | Tratarea plantelor cu preparate care conțin cupru, respectarea condițiilor agronomice. |
| Musca de fructe | Găuri mici în frunze, deteriorarea culturilor de rădăcini. | Utilizarea insecticidelor (Karate), amplasarea capcanelor, plivirea buruienilor. |
| Afidele frunzelor | Ondularea și îngălbenirea vârfurilor, formarea unui strat lipicios. | Folosind o soluție de săpun sau insecticide, atragerea insectelor benefice (de exemplu, buburuze). |
| Nematode | Mărirea legumelor, formarea de balonări. | Mențineți rotația culturilor, preveniți deteriorarea solului cu mijloace speciale, îndepărtați plantele afectate. |
| Putregaiul rădăcinii | Înnegrirea și putrezirea sfeclei. | Preveniți udarea excesivă, folosiți material săditor sănătos, tratați cu fungicide. |
Calități pozitive și negative
Principala caracteristică a soiului de sfeclă Taunus nu este doar aspectul său neobișnuit, ci și faptul că aroma rădăcinilor depinde de calitatea solului și de regimul de udare. Cultivatorii de legume care au cultivat această cultură în parcelele lor remarcă în mod repetat o serie de avantaje:
Singurul dezavantaj al acestui soi este că, dacă este udat incorect și solul nu este suficient de nutritiv, gustul sfeclei se poate deteriora.
Recenzii
Sfecla roșie Taunus este foarte rezistentă la boli, rezultând o recoltă consistentă și abundentă. Este un produs nutritiv, cu conținut scăzut de calorii, care promovează o funcționare intestinală sănătoasă. Cu o îngrijire adecvată, vă puteți crește semnificativ randamentul fără a petrece mult timp cu întreținerea.










