Cum să cultivi singur roșiile poloneze de la mătușa Svarlo?

Roșiile poloneze Prune de la mătușa Svarlo au o formă neobișnuită, sunt mari și grele. Sunt un soi cu coacere timpurie, caracterizat printr-o productivitate bună și o întreținere minimă. Coaja lor groasă permite o durată lungă de conservare, fiind ideale pentru conservare.

Descrierea tufișului și a fructelor

Această varietate unică a fost creată în Canada. Este o varietate nedeterminată, ceea ce înseamnă că plantele pot ajunge până la 2 metri înălțime. Lăstarii au un număr mic de frunze, ceea ce permite o expunere mai bună la lumină și crește rezistența la boli.

Caracteristici distinctive:

• Tufa formează mai multe ciorchini (7-8) pe tulpina principală, fiecare conținând 3 până la 5 roșii. Numărul total de roșii pe o singură plantă poate ajunge la 40, ceea ce este semnificativ mai mare decât media pentru majoritatea soiurilor.
• Fructele sunt mari, ceea ce le face ideale nu doar pentru consum, ci și pentru scopuri ornamentale. Pot avea o varietate de forme, de la rotunde ca pruna la rotunde ca inima, cu forme neregulate.
• Greutatea unei legume variază între 300 și 400 g, iar cele mai mari exemplare pot ajunge la 1 kg.
• Roșiile sunt renumite pentru textura lor cărnoasă și absența aproape completă a semințelor. Coaja lor groasă le face mai rezistente la deteriorări mecanice.

Acesta este un adevărat gigant printre roșii, cu un gust și o aromă excelente. Fructele sunt folosite pentru consum proaspăt, conservare și murare.

Caracteristici principale

Prunul polonez, „Auntie Svarlo”, este un soi cu coacere timpurie, ajungând la maturitate în doar 90-100 de zile de la germinare. Dimensiunile sale compacte permit cultivarea sa în spații mici. În plus, nu necesită modelare sau tăiere, simplificând semnificativ îngrijirea.

Acest soi este foarte productiv: o singură plantă poate produce până la 3-4 kg de fructe mari și gustoase. Tufele sunt rezistente la boli și dăunători, dar necesită tratamente preventive pentru a le întări sistemul imunitar.

Îngrijirea și cultivarea roșiilor

Cultura este ușor de cultivat, așa că chiar și grădinarii începători o pot gestiona cu ușurință. Este important să respectați anumite instrucțiuni de plantare și să efectuați practici agricole la timp.

Alegerea unei locații pentru creștere

Pentru cultivare, alegeți zone însorite și bine ventilate. Plantele iubesc căldura și lumina, așa că straturile de flori ar trebui să primească cel puțin 8-10 ore de lumină solară pe zi.

Cei mai buni predecesori pentru roșii sunt leguminoasele, morcovii, varza, ceapa și usturoiul. Evitați să le plantați după culturi de mătrăgună (cartofi, ardei, vinete), deoarece au boli și dăunători similari.

Pregătirea solului și semănatul

Cu două-trei săptămâni înainte de plantare, săpați straturile de pământ la o adâncime de 25-30 cm, îndepărtând buruienile și reziduurile de la culturile anterioare. Îmbunătățiți solul:

• pentru a îmbunătăți fertilitatea – humus (5-6 kg pe 1 mp);
• pentru a proteja împotriva bolilor și a reface rezervele de potasiu – cenușă de lemn (200 g pe 1 mp);
• pentru a întări sistemul radicular – Superfosfat (20-30 g pe 1 mp);
• dacă solul este prea greu – nisip sau turbă.

Înainte de semănat, semințele trebuie supuse mai multor etape:

• calibrare – selectați exemplarele mari și dense și îndepărtați-le pe cele mici și deteriorate;
• dezinfecție – înmuiați boabele într-o soluție de permanganat de potasiu 1% timp de 15-20 de minute, apoi clătiți cu apă curată;
• creșterea germinării – tratați cu Epin sau Zircon pentru a accelera germinarea (conform instrucțiunilor);
• întărire – Înfășurați semințele într-o cârpă umedă și păstrați-le la frigider timp de 1-2 zile la o temperatură de +2…+5°C.

Semănați semințele în ghivece sau tăvi la o adâncime de 1-1,5 cm. Solul trebuie să fie umed, dar nu îmbibat cu apă. Temperaturile optime de germinare sunt între 23 și 25°C. Primii lăstari apar în 5-7 zile.

Cultivarea și transplantarea răsadurilor

Când apar lăstarii, mutați ghivecele într-un loc bine luminat și reduceți temperatura la +18…+20°C, astfel încât răsadurile să nu se întindă.

Oferiți-le îngrijirea corespunzătoare:

• udare moderată, pe măsură ce solul se usucă;
• iluminare cu fitolampe dacă lumina naturală este insuficientă;
• aplicarea de îngrășăminte complexe cu azot, fosfor și potasiu la 10-14 zile după germinarea răsadurilor;
• cules în cupe separate în stadiul de formare a 2-3 frunze adevărate.

Transplantați plantele în locația lor permanentă la vârsta de 50-60 de zile, când au 5-7 frunze adevărate. Cu o săptămână înainte de transplantare, începeți să întăriți răsadurile: scoateți-le afară, crescând treptat timpul petrecut afară.

Plantați roșiile la o distanță de 40-50 cm între ele, cu o distanță de 60-70 cm între rânduri. Faceți groapa de plantare la o adâncime de 20-25 cm. Adăugați o mână de compost și puțină cenușă în fiecare groapă înainte de plantare. Apoi, umeziți răsadurile cu apă caldă și, dacă este necesar, acoperiți-le cu agrofibre în primele zile.

Udarea și fertilizarea

Pentru a asigura o creștere bună și o fructificare abundentă, roșiile necesită udare adecvată și fertilizare la timp. Pulverizați răsadurile cu apă caldă și stabilizată la rădăcini, evitând contactul cu frunzele.

Frecvența depinde de stadiul de dezvoltare al plantei:

• după plantarea în pământ – o dată la 5-7 zile;
• în perioada de înflorire – udare moderată pentru a preveni creșterea excesivă a vegetației;
• când fructele sunt sățioase – De 2-3 ori pe săptămână, 5-7 litri pe tufă;
• în perioada de coacere – mai rar pentru a preveni crăparea roșiilor.

Cultura necesită azot, fosfor și potasiu, așa că aplicați îngrășământ de 3-4 ori pe sezon:

• 10-14 zile după plantare – infuzie de lupă (1:10) sau excremente de pasăre (1:20);
• înainte de înflorire – amestec de cenușă sau substanțe potasiu-fosforice;
• la începutul coacerii fructelor – Superfosfat și sulfat de potasiu (20 g la 10 l de apă);
• în timpul fructificării active – dressing cu drojdie sau infuzie de plante pentru îmbunătățirea gustului.

Tăierea și jartieră

Aceste măsuri ajută roșiile să se dezvolte mai bine, să prevină bolile și să crească randamentele. Pentru a împiedica planta să irosească energie pe materie verde inutilă, urmați acești pași:

• îndepărtarea fiilor vitregi – lăstari laterali în axilele frunzelor, se culeg o dată pe săptămână, lăsând 2-3 tulpini principale;
• subțiere – tăiați frunzele inferioare pe măsură ce tufișul crește, mai ales dacă ating pământul;
• formare – Într-o seră, creșteți plante cu o singură tulpină; în teren deschis, puteți lăsa două tulpini.

Efectuați această procedură pe vreme uscată pentru a evita infecțiile fungice. Plantele înalte au nevoie de sprijin, altfel se pot rupe sub greutatea roșiilor.

• reparați-le la o săptămână după plantare;
• folosiți spalieri, cuie sau plase, fixând tulpinile cu benzi moi;
• Periile mari ar trebui să fie susținute suplimentar, astfel încât să nu se rupă sub greutatea fructelor.

Legarea corectă îmbunătățește circulația aerului, previne putrezirea legumelor și facilitează îngrijirea tufișurilor.

Boli și dăunători

Cultura se caracterizează printr-o bună imunitate, dar în condiții nefavorabile poate fi susceptibilă la boli și insecte. Măsurile de protecție luate la timp vor ajuta la conservarea recoltei:

• Mucegaiul praf - Frunzele se acoperă cu un strat alb, iar planta slăbește.
  Tratați cu soluție de Topaz sau cenușă.
• Ofilirea cu verticillium – Frunzele se îngălbenesc și se ofilesc de jos în sus. Pentru a preveni acest lucru, asigurați o rotație corectă a culturilor și aplicați Previkur la primul semn al bolii.
• Mana târzie - Pe frunze și fructe apar pete întunecate. Aplicați Fitosporin sau zeamă bordeleză. Prevenire: udare moderată și ventilație.
• Putregaiul cenușiu - Apare ca pete umede și înflorite. Îndepărtați zonele afectate și pulverizați tufișurile cu sulfat de cupru.
• Afide - Insectele mici care sug sevă provoacă ondularea frunzelor. Folosește o soluție de săpun sau o infuzie de usturoi.
• Acarianul păianjen – Frunzele se acoperă cu o pânză fină. O soluție pe bază de coji de ceapă sau Fitoverm este eficientă.
• Gândacul de cartof din Colorado – Mănâncă frunze și tulpini. Colectează paraziții manual și tratează-i cu pelin sau Bitoxibacilină.
• Aripă albă – Muște albe mici, ale căror larve sug sucul. Montați capcane speciale, folosiți Aktara.

Prevenirea include îngrijirea adecvată, ventilația, rotația culturilor și mulcirea solului.

Argumente pro şi contra

Roșia prună poloneză de la mătușa Svarlo are o serie de avantaje care o fac atractivă pentru cultivare.

Principalele avantaje:

Acest soi are unele dezavantaje. Din cauza dimensiunilor mari ale roșiilor, acestea necesită un suport sigur, altfel tulpinile se pot rupe sub greutatea lor. În climatele mai reci, este recomandat să cultivați această cultură într-o seră, deoarece este sensibilă la schimbările bruște de temperatură.

Recenzii

Prunul polonez, Auntie Svarlo, combină productivitatea, întreținerea redusă și aroma excelentă. Roșiile sale mari și cărnoase sunt versatile, iar rezistența la boli îl face ușor de cultivat. Acest soi este apreciat pentru coacerea timpurie, cerințele minime de îngrijire și fructificarea chiar și în condiții meteorologice nefavorabile.

Întrebări frecvente