Roșia Elena este un soi cu o toleranță excelentă la condiții adverse și o aromă excelentă. Este ideală atât pentru cultivarea în aer liber, cât și sub huse de plastic. Coacerea timpurie și productivitatea bună o fac o alegere atractivă atât pentru cultivatorii de legume începători, cât și pentru cei experimentați.
Istoria creației
Hibridul a fost dezvoltat de crescătorii ruși în 1999. În 2000, a fost adăugat oficial în Registrul de Stat al Federației Ruse. De la introducerea sa, s-a bucurat de o cerere constantă atât în rândul fermierilor, cât și al grădinarilor amatori.
Descrierea plantei și caracteristicile fructelor
Caracterizate prin tufișuri compacte, cu creștere joasă, de 50-60 cm înălțime. Au ramuri dense, bine dezvoltate și frunze mari, lucioase, de culoare verde închis.
Roșiile sunt mici, cântărind între 90 și 100 de grame. Fructele au o formă rotundă clasică și sunt de un roșu aprins când sunt complet coapte. Pulpa este fermă și cărnoasă. Coaja este groasă și rezistentă la crăpare.
Caracteristicile cheie ale soiului
Roșia Elena se caracterizează prin randamente ridicate și o aromă excelentă. Acest soi este ușor de îngrijit și se mândrește cu multe calități pozitive. Este important să studiați cu atenție caracteristicile sale înainte de plantare.
Gust și scop
Roșiile au o aromă bogată, dulce, cu o notă acrișoară care adaugă o notă picantă. Profilul lor bogat de arome le face ideale pentru a fi consumate proaspete, în salate, mâncăruri calde, sucuri, sosuri, ketchup și paste.
Roșiile sunt folosite pentru murături și conserve. Coaja lor groasă le face potrivite pentru transportul pe distanțe lungi.
Maturare, fructificare și productivitate
Elena este un soi cu coacere timpurie — primele fructe încep să fie recoltate la doar câteva luni după semănatul semințelor. Roșiile se coc la sfârșitul lunii iunie, continuând să ofere recolte generoase până la mijlocul lunii septembrie, în funcție de clima regiunii.
Cu o îngrijire adecvată și respectarea practicilor agricole, cultivatorii de legume pot produce până la 4 kg de fructe pe metru pătrat.
Rezistența la intemperii și regiunile
Unul dintre avantajele cheie ale roșiilor Elena este capacitatea lor de a produce o recoltă stabilă chiar și în perioade de secetă sau ploi abundente. Cultura este cultivată cu succes în majoritatea regiunilor din Rusia:
- Regiunile sudice. Kuban, regiunea Rostov, regiunea Krasnodar – cultivare în teren deschis.
- Regiunile centrale. Regiunile Moscova, Tula, Riazan – se recomandă adăposturile din folie.
- Regiunile nord-vestice. Regiunea Leningrad – de preferință în sere.
- Siberia și Uralul. Creșterea în sere sau sub acoperire din cauza schimbărilor bruște de temperatură.
Adaptabilitatea soiului permite o recoltă stabilă chiar și în zone cu condiții climatice dificile.
Specificitățile cultivării soiului
Pentru a obține o recoltă abundentă și de înaltă calitate, este important să pregătiți corespunzător semințele, să îngrijiți răsadurile și să le transplantați în locația lor permanentă. Cel mai important, urmați pașii de bază pentru cultivarea hibridului.
Cum se prepară semințele?
Înainte de semănat, pregătește semințele. Mai întâi, selectează semințe mari și pline, îndepărtând pe cele deteriorate.
În continuare, urmați câțiva pași:
- Înmuiați semințele timp de 20-30 de minute într-o soluție slabă de permanganat de potasiu sau peroxid de hidrogen.
- Clătiți cu apă curată.
Pentru a accelera germinarea, înmuiați semințele în apă sau într-o soluție stimulatoare de creștere, cum ar fi Epin sau Zircon, timp de 6-12 ore.
Semănarea semințelor
Semănați semințele cu 50-60 de zile înainte de data la care intenționați să plantați răsaduri. Urmați aceste instrucțiuni:
- Pregătiți recipientele cu un amestec de sol fertil (humus, pământ de grădină, nisip într-un raport de 2:1:1).
- Umeziți solul și faceți brazde adânci de 1-1,5 cm la o distanță de 3-4 cm una de cealaltă.
- Așezați semințele la intervale de 2 cm și acoperiți-le cu un strat subțire de pământ.
- ✓ Temperatura optimă a solului pentru semănat: +23…+25°C.
- ✓ Adâncimea de semănat necesară: 1-1,5 cm.
Pasul final este să acoperiți recipientul cu folie alimentară sau sticlă. Așezați-l într-un loc cald (23…25°C).
Îngrijirea răsadurilor
După ce răsar răsadurile (5-7 zile), mutați ghivecele într-un loc luminos, cu o temperatură de 18 până la 20°C. Udați moderat, evitând udarea excesivă. După ce apar 2-3 frunze adevărate, transplantați răsadurile în cupe individuale.
Cei mai buni predecesori
Pentru a obține un randament ridicat, este important să se mențină rotația culturilor. Cele mai bune plante precursoare pentru roșii sunt:
- leguminoase (fasole, mazăre);
- legume rădăcinoase (morcovi, sfeclă roșie);
- culturi verzi (salată verde, spanac, mărar).
Nu cultivați răsaduri de roșii după cartofi, vinete sau alte plante de mătrăgună.
Transplantarea roșiilor într-o locație permanentă
Pregătiți zona în avans: săpați solul și adăugați îngrășământ organic (humus sau compost). Faceți gropi adânci de 20-25 cm și distanțate la 40-50 cm una de cealaltă.
Umeziți găurile cu apă caldă și transplantați cu grijă răsadurile, îngropând tulpinile până la primele frunze. Mulciți solul pentru a reține umiditatea și a preveni creșterea buruienilor.
Îngrijire suplimentară
Îngrijirea adecvată a plantelor garantează rezultate bune. Este important să respectați practicile agricole standard pentru a asigura recolte abundente pe tot parcursul sezonului.
Udarea și fertilizarea
Planta necesită udare moderată, dar regulată. În timpul fazei de creștere activă, udați tufișurile la fiecare 3-4 zile, crescând frecvența pe vreme uscată. Folosiți doar apă stabilizată sau apă încălzită la 22-25°C, evitând schimbările bruște de temperatură.
- • Folosiți irigarea prin picurare pentru o umiditate uniformă și pentru prevenirea bolilor fungice.
- • Alternează îngrășămintele organice și minerale la fiecare 2-3 săptămâni pentru a menține echilibrul nutrienților.
Aplicați lichid la rădăcină, evitând pătrunderea umezelii pe frunze pentru a preveni dezvoltarea bolilor fungice.
Fertilizați cultura de mai multe ori pe sezon:
- Prima hrănire trebuie efectuată la 10-14 zile după plantarea răsadurilor folosind substanțe organice, cum ar fi infuzia de lupă sau excrementele de păsări.
- În perioada de înflorire, aplicați compuși fosfor-potasiu pentru a stimula formarea fructelor.
Repetați procedura la fiecare 2-3 săptămâni, alternând îngrășămintele organice cu cele minerale.
Afânarea, smulgerea și îndepărtarea buruienilor
Aceste proceduri ajută la îmbunătățirea condițiilor de creștere pentru tomate, prevenind acumularea de apă și asigurând accesul aerului la rădăcini. Afânați solul după fiecare udare sau ploaie pentru a desface orice crustă formată și a îmbunătăți aerarea. Afânați solul la o adâncime de 5-7 cm pentru a evita deteriorarea sistemului radicular.
Umplutura stimulează formarea de rădăcini suplimentare. Faceți acest lucru de două ori pe sezon: la două săptămâni după plantarea răsadurilor și în perioada de creștere activă. Îndepărtați în mod regulat buruienile care concurează cu roșiile pentru umiditate și nutrienți.
Formarea tufișurilor
Această procedură are un impact direct asupra randamentului și sănătății culturilor. Urmați aceste recomandări:
- Îndepărtați regulat lăstarii laterali (fraierii) când ajung la 3-5 cm lungime. Aceștia privează plantele de nutrienți, ceea ce poate reduce randamentul.
- Împărțiți tufa în două trunchiuri. Legați lăstarii de suporturi pentru a preveni înghesuirea și pentru a împiedica fructele să intre în contact cu solul, ceea ce reduce riscul de putregai.
- × Nu îndepărtați mai mult de 2-3 frunze odată pentru a evita slăbirea plantei.
- × Evitați să legați lăstarii prea strâns pentru a nu deteriora tulpinile.
După ce s-au format primele ciorchini, îndepărtați treptat frunzele inferioare pentru a îmbunătăți ventilația și a reduce riscul de boli.
Colectare și depozitare
Roșiile încep să se coacă la 90-100 de zile după plantare. Recoltați roșiile când sunt complet colorate, dar nu le lăsați prea mult timp pe viță pentru a evita supracoacerea și pierderea aromei.
Puteți recolta fructele de pădure verzi dacă se așteaptă vreme rece sau îngheț. Aceste fructe de pădure se vor coace în câteva zile la temperaturi între 18°C și 22°C.
Pentru a evita deteriorarea roșiilor, culegeți-le manual, îndepărtând cu grijă tulpinile și tot restul. Acest lucru reduce la minimum riscul de deteriorare mecanică, care poate duce la putrezirea rapidă. Când culegeți roșii în vrac, încercați să folosiți coșuri sau lăzi moi pentru a preveni învinețirea roșiilor.
Condiții de depozitare:
- Depozitați roșiile coapte într-un loc răcoros și întunecat, la o temperatură de 10 până la 12°C. Acest lucru le va păstra aroma și textura. Evitați să le refrigerați, deoarece temperaturile scăzute le pot afecta aroma și textura.
- Depozitați recipientele într-un loc bine ventilat, cu o temperatură de 18–22°C (64–72°F). Fructele se vor coace în 3–7 zile.
- Folosește recipiente sau o suprafață plană, aranjând legumele într-un singur strat pentru a preveni deteriorarea. Îndepărtează legumele deteriorate sau putrede, deoarece acestea pot accelera putrezirea altor legume.
Pentru depozitare pe termen lung (până la câteva luni), pregătiți preparate pentru iarnă: sosuri întregi, ketchup-uri, paste etc.
Rezistență, tratament și prevenire împotriva bolilor și dăunătorilor
Roșiile, ca și alte culturi, sunt susceptibile la diverse boli și atacuri de insecte. Pentru o cultivare reușită, este important să se identifice prompt simptomele și să se ia măsuri pentru a proteja cultura.
Mai jos este un tabel cu cele mai frecvente dificultăți și modalități de depășire a acestora:
| Boală/Dăunător | Semne | Tratament |
| Mucegaiul praf | Petele albe de pe frunze, care treptat se acoperă cu un strat prăfuit, se usucă și pot cădea. | Tratament cu fungicide (Topaz, Strobi), îndepărtarea zonelor afectate, respectarea regulilor de udare. |
| Mana târzie (Phytophthora) | Pe frunze apar pete, îmbibate de apă și care devin maronii. Pe fructe se pot dezvolta pete închise la culoare. | Utilizarea fungicidelor sistemice (Ridomil Gold, Topsin), îndepărtarea părților deteriorate ale plantei, îmbunătățirea ventilației. |
| Pată maro | Frunzele devin galbene și se ondulează, iar pe roșii apar pete cu o nuanță maro caracteristică. | Utilizarea insecticidelor (Aktara, Karbofos), rotația culturilor, distrugerea arbuștilor bolnavi. |
| Mucegaiul cenușiu (botrită) | Însoțită de leziuni gri, umede pe frunze și legume, urmate de o peliculă albă. | Pulverizarea cu fungicide (Topaz, Benlat), tăierea părților afectate ale plantei, îmbunătățirea circulației aerului. |
| Putregaiul alb | Formarea de pete albe pe tulpini și rădăcini, care în timp devin moi și apoase. | Tratament cu fungicide (Hom, Ordan), îndepărtarea părților afectate ale tufișurilor, respectarea regimului de udare. |
| Acarianul păianjen | Frunzele se acoperă cu mici compactări, încep să se onduleze și apare o pânză pe partea inferioară. | Utilizarea acaricidelor (Fitoverm, Actellik), pulverizarea cu apă pentru reducerea numărului de căpușe. |
| Afide | Frunzele și lăstarii se deformează, îngălbenesc și dezvoltă o peliculă lipicioasă. Se pot dezvolta și boli fungice. | Folosiți insecticide (Karbofos, Actellic). O soluție de săpun de rufe sau o infuzie de usturoi vor ajuta. |
| Gândacul de Colorado | Larvele și gândacii adulți deteriorează frunzele și tulpinile mâncându-le, provocând slăbirea plantelor. | Îndepărtarea mecanică a gândacilor și larvelor. Printre produsele eficiente se numără Taliot și Protek. |
| Nematode | Putregaiul rădăcinilor, îngălbenirea și ofilirea tufișurilor, creștere lentă. | Tratarea solului cu uree, utilizarea substanțelor chimice împotriva nematodelor (Nemabact, Difo). |
Argumente pro şi contra
Înainte de a planta o plantă în grădină, studiați cu atenție caracteristicile, avantajele și dezavantajele acesteia. Acest lucru vă va ajuta să vă pregătiți pentru potențiale provocări viitoare.
Roșia Elena are multe avantaje:
Printre calitățile negative, unii grădinari notează dimensiunile mici ale roșiilor, nevoia de udare regulată și transportabilitatea limitată a legumelor coapte.
Recenzii
Elena este un soi hibrid de roșii popular. Combină o aromă excelentă, rezistența la boli și un randament ridicat. Este ideal pentru cultivarea în parcele mici și prepararea conservelor de iarnă. Se adaptează ușor la diverse climate și necesită puțin efort din partea cultivatorului, dar necesită o îngrijire adecvată.