Violeta de caprifoi este o varietate comestibilă cu fructe de pădure mari și gustoase. Poate fi plantată atât pentru fructele sale, cât și ca plantă ornamentală de grădină, formând un gard viu frumos.
Originea soiului
Soiul Violet a fost dezvoltat în anii 1990 de către amelioratori din Sankt Petersburg. Testele au fost efectuate la Stațiunea Experimentală Pavlovsk a Institutului All-Russian de Genetică a Plantelor (VIR) folosind polenizarea deschisă a semințelor de caprifoi Roxana. În 1992, soiul a fost supus testelor de stat.
Descrierea plantei
Tufele de caprifoi sunt adesea folosite pentru decorarea interioarelor grădinilor. Soiul Violet nu face excepție; de fapt, posedă toate calitățile valoroase pentru designul peisagistic.
Scurtă descriere a plantei:
- Tufișuri Violeta de caprifoi este o plantă de mărime medie, care crește până la 1,3-1,5 m înălțime. Coroana sa este densă, rotunjită și ușor răspândită.
- Evadări groasă și dreaptă, brun-verzui.
- Frunze verde strălucitor, oblong-ovale, mari.
- Flori De mărime medie, verde pal, în inflorescențe cu două flori. Diametru: până la 2 cm.
Descrierea fructelor
Fructele sunt mari, în formă de ulcior, ușor curbate și alungite. Vârfurile sunt ascuțite, iar suprafața este ușor neuniformă. Coaja este albastru-violetă, subțire și acoperită cu un strat ceros. Pulpa este densă și fibroasă.
Caracteristicile fructelor:
- Greutate medie: 1,14-1,5 g.
- Diametrul fructului este de 1,2 cm.
- Lungime - până la 2,8 cm.
Regiuni de creștere
În 1995, caprifoiul violet a fost clasificat pentru regiunea de nord-vest (Regiunea Leningrad). Acest soi este ușor de cultivat, așa că acum este cultivat în aproape fiecare regiune a Rusiei.
Calități gustative
Fructul are o aromă dulce-acrișoară, cu o aromă ușoară și plăcută. Degustătorii profesioniști evaluează aroma caprifoiului violet la 4,3-4,7 puncte pe o scară de cinci puncte. În 1996, acest soi a primit nota 5 din 5.
Compoziție chimică:
- Zaharuri - 9,11%.
- Acid - 1,35%.
- Vitamina C - 69 mg/100 g;
- Substanțe active P - 637 mg/100 g.
Polenizare
Acest soi se caracterizează printr-o autofertilitate slabă, aproape autosterilă. Necesită polenizare încrucișată pentru a da roade. Dacă nu se plantează soiuri polenizatoare în apropiere, tufa va produce doar câteva fructe de pădure.
Pentru a asigura o recoltă consistentă în fiecare sezon, plantați 3-4 tufe de caprifoi, care înfloresc în perioade similare, lângă soiul Violet. Cele mai bune soiuri pentru polenizare sunt Blue Spindle, Viola și Amphora. Distanța optimă este de 2,5 metri.
Caracteristici ale fructificării
Acest soi este un soi cu creștere rapidă, începând să dea roade în 3-4 ani de la plantare. Recoltarea este regulată, fără întrerupere. Randamentul mediu este de 1,3-1,8 kg pe tufă.
Argumente pro şi contra
Înainte de a planta caprifoiul violet în grădina sau cabana de vară, este util să evaluați toate avantajele și dezavantajele acestui soi.
Locație și cerințe de sol
Soiul preferă zonele însorite, bine luminate și abundent umede. Crește deosebit de bine în soluri argiloase, argiloase ușoare, cernoziomuri și soluri podzolice. Solurile trebuie să fie afânate, permeabile și cu pH neutru. Se evită inundarea cu apă.
Când și cum se plantează?
Se recomandă plantarea caprifoiului toamna. Planta tolerează bine temperaturile scăzute, așa că poate fi plantată chiar și în octombrie, sau chiar în noiembrie în sud. Plantarea de primăvară este posibilă, dar ar trebui făcută înainte ca seva să înceapă să curgă. Nu se recomandă plantarea mai târziu a caprifoiului.
- ✓ Răsadurile trebuie să aibă un sistem radicular sănătos, fără semne de putregai sau deteriorare.
- ✓ Răsadurile cu sistem radicular închis sunt preferabile, deoarece prind rădăcini mai bine.
Găurile de plantare trebuie să aibă o adâncime de 50 cm și o lățime de 50 cm. Plantarea trebuie făcută folosind un model de 20 x 50 cm. Pentru plantare se folosesc răsaduri cu vârsta cuprinsă între unu și trei ani. Plantele de caprifoi cu vârsta cuprinsă între doi și trei ani pot produce fructe chiar și în sezonul curent. Distanța minimă dintre răsadurile adiacente, alte plante, garduri și clădiri trebuie să fie de 1,5-2 m.
- × Nu se recomandă plantarea caprifoiului în zonele joase unde se acumulează aer rece și apă.
- × Evitați plantarea în zone cu niveluri freatice apropiate.
Așezați un strat de 2-3 cm de cărămidă spartă sau lut expandat în partea de jos a găurilor de plantare. Acoperiți cu 10 litri de pământ nutritiv pentru ghiveci. Așezați răsadul în groapă, întindeți cu grijă rădăcinile și acoperiți-le cu pământ. Compactați solul și udați. Apoi, mulciți cu turbă sau compost.
Creștere și îngrijire
În ciuda faptului că necesită puțină întreținere, caprifoiul violet necesită o anumită îngrijire. Aceasta nu numai că asigură un randament ridicat, dar menține și sănătatea și aspectul atractiv al plantei.
Caracteristici de creștere:
- Udare Udarea trebuie să fie frecventă, nu abundentă. Planta trebuie udată cu moderație. În timpul sezonului de creștere și în căldură extremă, se toarnă 10 litri de apă sub fiecare tufă. După udare, solul este afânat, îndepărtând simultan buruienile.
- Hrană Tufișurile încep să fie udate imediat după topirea zăpezii. Se adaugă uree diluată în apă (30 g la 10 l). În timpul înfloririi se adaugă gunoi de grajd diluat (1 kg per tufă), iar înainte de iernare se adaugă 40 g de superfosfat.
- Tundere Este necesară doar tăierea sanitară; nu este necesară modelarea tufei de caprifoi. Aceasta se face toamna. Ramurile uscate, bolnave și deteriorate sunt îndepărtate.
Prevenirea bolilor și dăunătorilor
Soiul este rezistent la boli și dăunători, însă practicile agricole precare și condițiile meteorologice nefavorabile pot duce la infecții fungice sau atacuri de insecte. Neglijarea pulverizării preventive și a atacurilor agenților patogeni/dăunătorilor pot duce la moartea plantei.
Probleme potențiale cu caprifoiul violet și cum să le rezolvăm:
- Afide. Când apare dăunătorul, frunzele de caprifoi se îngălbenesc, se ondulează și cad. Coloniile de afide pot fi observate la vârfurile lăstarilor și pe partea inferioară a frunzelor. Controlul la timp al furnicilor ajută la prevenirea infestărilor cu afide.
Dacă afidele au apărut deja pe tufișuri, acestea trebuie tratate cu insecticide. Pentru a spori efectul, se recomandă acoperirea tufișului pulverizat cu folie alimentară peste noapte. - Tăvălug de frunze. Omizile pot migra de la alte plante la caprifoi. Rodetele de frunze apar în mai, când fructele încep să se coacă. Infestările mici se colectează manual; infestările mari se tratează cu pesticide.
- Boli fungice. Apariția lor este de obicei provocată de vremea ploioasă și umedă. Cel mai adesea, caprifoiul este afectat de făinarea praf, care face ca frunzele și lăstarii să se acopere cu un strat albicios. Boala este controlată cu sulfat de cupru sau alte produse care conțin cupru.
Ca măsură preventivă în primăvară, imediat ce se topește zăpada, tufele de caprifoi sunt pulverizate cu zeamă de Bordeaux. Această procedură ajută la prevenirea infecțiilor fungice.
Rezistența la iarnă și nevoia de adăpost
Acest soi este foarte rezistent la iarnă, capabil să reziste la temperaturi de până la -38°C. Plantele din climatele temperate supraviețuiesc cu ușurință iernilor geroase, iar florile lor tolerează bine înghețurile de primăvară. Cu toate acestea, în zonele cu ninsori abundente, se recomandă acoperirea tufișurilor mici cu o găleată răsturnată pentru a preveni topirea zăpezii să rupă lăstarii tineri în primăvară.
Reproducere
Acest soi se înmulțește de obicei prin butași. Aceștia se iau după ce fructele se leagă. Lăstarii din anul în curs sunt folosiți ca „materie primă”. Aceștia sunt tăiați în secțiuni de aproximativ 15 cm lungime. Fiecare secțiune trebuie să aibă două frunze. Tăietura superioară este dreaptă, iar cea inferioară este înclinată.
- ✓ Butașii trebuie luați din lăstari sănătoși din anul în curs.
- ✓ Pentru înrădăcinare sunt necesare o umiditate ridicată și o temperatură de aproximativ 20-25°C.
Butașii se cultivă într-un amestec de turbă și nisip, se acoperă cu folie de plastic, iar după aproximativ 10 zile, când apar rădăcinile, se îndepărtează învelișul. Plantarea are loc primăvara. Caprifoiul poate fi propagat și prin alte metode vegetative, cum ar fi marcotajul și divizarea.
Recoltare
Caprifoiul se coace treptat pe ramurile laterale și în interiorul tufișului. Boabele de vârf se coc primele, urmate de cele de pe ramurile inferioare. Coacerea este determinată de gust; boabele recoltate se păstrează la frigider cel mult trei zile.
Aplicație
Soiul Violet produce fructe de pădure care nu sunt doar delicioase, ci și sănătoase. Pot fi consumate proaspete sau procesate. Tufele pot fi folosite în scop ornamental, formând un gard viu frumos, dens și atractiv.
Fructele caprifoiului violet se consumă proaspete, congelate, uscate și se folosesc pentru a prepara tot felul de conserve, sucuri, compoturi, gemuri și jeleuri, precum și vinuri și lichioruri.
Recenzii ale soiului
Caprifoiul violet are o aromă excelentă și caracteristici de creștere remarcabile. Chiar și grădinarii amatori începători și rezidenții de vară pot cultiva această plantă rezistentă și nepretențioasă.