Caprifoiul Berel este un soi popular, rezistent la iarnă, cu multe caracteristici pozitive. Capacitatea sa unică de a reține fructele de pădure pe tufă chiar și după ce sunt prea coapte o face atractivă pentru grădinari. Necesită puțin efort pentru a crește, dar îngrijirea corespunzătoare este esențială pentru a obține randamente ridicate.
Origine
Creat prin încrucișarea materialului genetic al soiurilor de caprifoi Lazurnaya, Sinyaya Ptitsa, Goluboe Vereteno și Sirius, hibridul a fost dezvoltat de crescătorii I. P. Kalinin și Z. P. Zholobova la Institutul de Cercetare a Căpșunilor și Legumelor M. A. Lisavenko. În 1996, a fost introdus publicului larg și de atunci a devenit popular printre grădinarii din țara noastră.
Caracteristici
Această cultură se mândrește cu caracteristici soiale excelente, ceea ce o face o alegere preferată atât pentru grădinarii începători, cât și pentru cei experimentați. Calitățile pozitive ale hibridului îl fac o alegere excelentă pentru grădinărit.
Aspectul plantei
| Nume | Înălțimea tufișului | Mărimea fructelor de pădure | Gustul fructelor de pădure |
|---|---|---|---|
| Caprifoi Berel | 1,7 metri | Mare | Dulce-acrișor cu o ușoară amărăciune |
| siberian | 1,5 metri | Medie | Dulce |
| Opal de foc | 1,2 metri | Mici | Acru |
| Morenă | 1,8 metri | Mare | Dulce și acru |
| Narymskaya | 1,6 metri | Medie | Dulce |
| Vrăjitoare | 1,4 metri | Mare | Dulce cu o notă de amărăciune |
Tufele au o coroană compactă, compusă din lăstari puternici, drepți și stabili. Acestea ajung până la 1,7 m înălțime. Ramurile sunt acoperite cu frunze mari, ușor curbate. Frunzișul este alungit, de formă ovală și verde închis.
Fructele de pădure și calitățile lor gustative
Fructele sunt izbitoare prin aspectul lor neobișnuit: mari, alungite și negru-albăstrui, cu un înveliș ceros frumos și o nuanță albastră. Asemănătoare sâmburilor, acestea împodobesc frunzișul verde. Pielea este subțire, dar fermă. Pulpa este fragedă și suculentă, cu o aromă dulce-acrișoară și o ușoară amărăciune.
Caracteristicile utilizării acestui soi
Arhitecții peisagiști încorporează activ caprifoiul Berel în parcurile și piețele urbane. Datorită tulpinilor sale înalte și drepte, planta este adesea folosită pentru a crea compoziții de gard viu izbitoare sau ca accent independent în designul peisagistic.
Se cultivă pe parcele private ca alternativă la culturile tradiționale de fructe de pădure. Fructele sunt potrivite pentru consum în stare proaspătă și sunt utilizate pe scară largă pentru conservarea pe timp de iarnă, uscare și congelare.
Productivitate și fructificare
Hibridul începe să dea roade în 2-3 ani de la plantare. Caprifoiul Berel produce o recoltă abundentă, ajungând la aproximativ 3 kg pe tufă. Datorită ușurinței și imponderabilității sale, produce un număr mare de fructe.
Perioada de coacere
În Rusia Centrală, această cultură începe să dea roade în a treia decadă a lunii iunie, în timp ce în Ural, Orientul Îndepărtat și Siberia de Est, recoltarea începe în prima jumătate a lunii iulie.
Rezistență la boli și dăunători
Are un sistem imunitar puternic și este rezistent la infecțiile bacteriene și virale. Cu toate acestea, poate fi susceptibilă la atacurile dăunătorilor, în special afidelor, care pot reprezenta o amenințare serioasă pentru coroana sa densă.
Rezistență la frig și secetă
Prezintă rezistență la înghețurile de primăvară și nu necesită acoperire suplimentară pe timpul iernii. Tolerează seceta pe termen scurt, dar seceta prelungită poate avea un impact negativ asupra randamentului. Udarea regulată și abundentă este esențială pentru a asigura o recoltă de înaltă calitate pe vreme caldă.
Polenizatori
Este o cultură autosterilă, așa că pentru a asigura o recoltă productivă, în zonă trebuie plantați arbuști polenizatori. Kamchadalka și alte soiuri de origine Kamchatka sunt considerate printre cele mai potrivite și eficiente pentru polenizare.
Pentru ce regiuni este cel mai potrivit și care sunt cerințele climatice?
Hibridul este recunoscut ca fiind potrivit pentru regiuni cu climat aspru. Această plantă nepretențioasă și rezistentă la frig tolerează mai bine înghețurile de -30-35°C decât căldura verii și seceta prelungită.
Principalele avantaje și dezavantaje ale soiului
Caprifoiul Berel a fost creat folosind soiurile originale pentru a-și obține cele mai bune caracteristici. Se mândrește cu următoarele avantaje:
- ușurință în îngrijire;
- imunitate puternică;
- rezistența la dăunători;
- înflorire și fructificare timpurie;
- rezistență la îngheț.
Această plantă este foarte decorativă datorită coroanei sale luxuriante, de un verde strălucitor, inflorescențelor parfumate și fructelor de pădure mari. Este o plantă meliferă excelentă, oferind un număr suficient de insecte polenizatoare în timpul perioadei de înflorire.
Care este diferența față de alte soiuri și hibrizi?
Există multe soiuri de caprifoi potrivite pentru regiuni cu climă aspră. Fiecare are propriile caracteristici și avantaje:
- Siberian. O cultură cu coacere timpurie, cu o coroană sferică. Randament de până la 2,5 kg pe tufă.
- Opal de foc. Un arbust cu creștere joasă, rezistent la fluctuațiile de temperatură. Randamentul este de aproximativ 6 kg.
- Morenă. Produce fructe mari, dulci-acrișoare. Randamentele nu depășesc 2 kg pe tufă.
- Narymskaia. Începe să dea roade în al doilea an după plantare.
- Vrăjitoare. Rezistent la căldură și secetă, dar poate năpârli.
Tehnologie agricolă
Perioada de plantare este primăvara devreme, dar plantarea în toamnă este considerată preferabilă. Momentul optim este a doua jumătate a lunii septembrie sau începutul lunii octombrie. Este important să se ia în considerare clima regiunii și să se lase răsadurile să se planteze cu cel puțin 30 de zile înainte de apariția înghețului.
Pentru a asigura o creștere și o fructificare reușită, alegeți un loc potrivit pentru plantare, luând în considerare următorii factori:
- Orientare spre sud sau sud-est, ferită de vânturile de nord.
- Disponibilitatea unui spațiu deschis sau a unei umbre parțiale ușoare.
- Sol fertil cu o bună permeabilitate la aer și un nivel al apei subterane la cel puțin 1 m de suprafață.
- ✓ PH-ul solului trebuie să fie între 5,5-6,5 pentru o creștere optimă.
- ✓ Solul trebuie să aibă un drenaj bun pentru a evita stagnarea apei la rădăcini.
Pregătiți gropile de plantare în avans, asigurând o compoziție optimă a solului și o distanță adecvată între răsaduri. La plantare, asigurați-vă că gâtul rădăcinii rămâne la același nivel cu suprafața solului. După plantare, udați copacii din abundență și aplicați mulci.
Nuanțe de îngrijire
Deși hibridul se dezvoltă bine cu umiditate, nu tolerează excesul. Prin urmare, udarea trebuie să fie regulată, dar moderată. Umiditatea insuficientă în timpul etapelor de coacere și umplere a fructelor de pădure are un impact negativ asupra aromei acestora, adăugând amărăciune.
- × Evitați udarea în perioadele caniculare ale zilei pentru a preveni arderea frunzelor.
- × Nu folosiți apă rece direct din fântână, lăsați-o să se încălzească la temperatura ambiantă.
Udarea nefrecventă poate duce la căderea prematură a fructelor și la alte probleme. Udați aproximativ o dată pe săptămână, aplicând cel puțin 10 litri de apă la rădăcini. În perioadele secetoase, dublați frecvența udării, în special în timpul fructificării.
Nu este nevoie de fertilizare suplimentară în primii doi ani după plantare. Din al treilea an, arbustul începe să rodească mai intens. Aplicați îngrășământ în funcție de sezon:
- La începutul primăverii, înainte de începerea sezonului de creștere. Folosiți azotat de amoniu – 15 g la 1 metru pătrat de cerc al trunchiului copacului. Pentru aplicare foliară, utilizați uree (carbamidă) – 20 g la 10 litri de apă.
- După înflorire. Adăugați îngrășăminte organice (bălegar putrezit, humus) – 10 kg per tufă.
- Toamna, după fructificare. Aplicați superfosfat (20-30 g) și sulfat de potasiu (10-20 g) pe 1 metru pătrat din zona radiculară.
Tăierea joacă un rol important în îngrijire. Efectuați mai multe tipuri de tăiere, inclusiv sanitară, rărire, întinerire și modelare. Fiecare tip are propriile obiective și specificități, dar, în general, acestea vizează asigurarea sănătății și a unei bune rodiri a arbustului.
Controlul dăunătorilor și bolilor
Principala amenințare la adresa plantei sunt afidele, care pot provoca pagube semnificative prin absorbția seva din frunze și lăstari tineri. Dacă afidele infestează caprifoiul, acesta devine copleșit, ducând la uscarea frunzelor și a lăstarilor și la căderea prematură a fructelor.
Pregătirea pentru iarnă
Tolerează bine frigul iernii și, de obicei, nu necesită măsuri suplimentare de iernare. În regiunile nordice, se recomandă asigurarea unei protecții suplimentare pentru zona radiculară a arbustului. Pentru a face acest lucru, utilizați un strat gros de turbă sau humus, care va ajuta la izolarea rădăcinilor și la protejarea lor de îngheț.
Reproducere
Planta se înmulțește ușor atât prin semințe, cât și prin butași, dar cea mai rapidă și eficientă metodă este înmulțirea folosind lăstari verzi. Pentru a face acest lucru, culegeți lăstari tineri de la planta mamă, tratați-i cu un stimulent de creștere și plantați-i în sol umed.
| Metodă | Timpul de înrădăcinare | Rata de succes |
|---|---|---|
| Butași verzi | 3-4 săptămâni | 70-80% |
| Semințe | 4-6 săptămâni | 50-60% |
Îndepărtați toate frunzele de la baza butașului și tăiați orice frunze rămase în partea de sus. Acest lucru ajută la reducerea evaporării umidității și la accelerarea procesului de înrădăcinare.
Recoltare
În climatele temperate, recoltarea are loc la sfârșitul lunii iunie, în timp ce în regiunile cu climat mai aspru, perioada de recoltare se prelungește cu 2-3 săptămâni. Boabele sunt culese manual, deși în unele cazuri, mai ales când sunt cultivate comercial, se folosesc utilaje specializate pentru recoltare.
Ce dificultăți ar putea apărea în timpul creșterii?
Această plantă modestă nu pune probleme proprietarilor de grădini. Se dezvoltă lent în primii trei ani, deoarece trece printr-o fază de adaptare, timp în care se dezvoltă puternicul său sistem radicular.
Dacă tufa are deja mai mult de trei ani și nu crește activ sau nu a început încă să dea roade, acordați atenție compoziției și structurii solului, inclusiv regimului de udare și fertilizării.
Recenzii
Caprifoiul Berel este o plantă ornamentală cu fructe delicioase. Acest soi se caracterizează prin randamente ridicate, rezistență bună la îngheț și ușurință în cultivare. Este rareori susceptibil la boli și la majoritatea insectelor. Pentru a stimula imunitatea și a asigura fructificarea anuală, este important să se acorde o îngrijire adecvată și să se respecte anumite instrucțiuni.