Zmeură japoneză: prin ce diferă de alte soiuri și cum o cultivi?

Zmeura japoneză atrage grădinarii prin aspectul său neobișnuit, exotic și numeroasele proprietăți benefice. Acest soi este rezistent la boli și dăunători și are o toleranță ridicată la îngheț, ceea ce îl face o alegere excelentă pentru o varietate de climate. Îngrijirea adecvată este esențială pentru a maximiza randamentele.

Istoricul dezvoltării soiului

Cultura este răspândită în Japonia, China și Coreea. A devenit cunoscută în secolul al XIX-lea, când a început să fie cultivată pe scară largă în grădini private. Are multe denumiri, inclusiv „Cu fructe violet”. În China, se numește „Miao Miao”.

Introducere în varietate

Această plantă a apărut recent în Rusia, dar a primit deja multe recenzii pozitive. Este considerată o plantă sălbatică, așa că este important să cercetați avantajele și dezavantajele acesteia înainte de a o cumpăra. Caracteristicile detaliate sunt prezentate mai jos.

Cum este diferit de alte soiuri?

Zmeura japoneză diferă de alte soiuri în mai multe moduri. Iată principalele:

• Aspectul fructelor. Sunt mari, strălucitoare și viu colorate.
• Calități gustative. Acest soi are un gust unic care nu poate fi comparat cu soiurile tradiționale.
• Preferințe climatice. Cultura este bine adaptată la diferite condiții climatice.
• Calități decorative. Planta este adesea plantată pentru amenajarea peisagistică și decorarea zonei.

Soiul diferă de alte tipuri nu numai prin aspect și gust, ci și prin calitățile sale unice, care îl fac deosebit de popular în anumite regiuni.

Când se coace?

Fructificarea are loc neuniform, rezultând timpi de coacere variabili. Acest proces începe în august și continuă până la primele înghețuri de toamnă. Un singur ciorchine conține adesea atât fructe coapte, cât și necoapte.

Productivitate

Ratele de productivitate sunt relativ scăzute. În condiții favorabile, cu veri calde și însorite, un singur tufiș poate produce până la 1,5 kg de fructe de pădure pe sezon. Dacă zmeura este mică sau vremea este mai puțin favorabilă, randamentul poate scădea la 500 g.

Fructele de pădure și gustul lor

Fructele sunt alungite, ajungând până la 1 cm în lungime și până la 10 cm în diametru. Își schimbă culoarea în funcție de stadiul de coacere, începând cu roșu pal și progresând spre violet și violet. Boabele prea coapte sunt colorate în nuanțe de negru.

Aroma depinde de numărul de zile însorite din perioada de coacere. În verile calde, fructele de pădure devin mai dulci. În perioadele reci și ploioase, predomină notele acrișoare.

Descrierea arbustului

Acesta este un subarbust mic cu tulpini subțiri, asemănătoare stufului. Caracteristici distinctive:

• Înălțime - până la 2 metri.
• Evadări – lungi, puternic ondulate, acoperite cu peri mici și păroși.
• Frunze - pene, cu pubescență ușoară pe partea inferioară, colorate în verde închis.

Zmeură japoneză: proprietăți benefice

Fructele sunt bogate în vitaminele C, A și B și conțin numeroase substanțe benefice. Deși planta este adesea considerată o buruiană, ea posedă numeroase proprietăți medicinale care persistă chiar și după tratamentul termic:

• acțiune diaforetică și antipiretică;
• reducerea umflăturilor și oprirea sângerării;
• stimularea travaliului;
• ajutor în caz de diaree;
• prevenirea anemiei și leucemiei;
• tratamentul diferitelor boli de piele folosind frunze zdrobite;
• îmbunătățirea funcției tractului gastrointestinal cu orice tip de consum de fructe de pădure;
• facilitarea eliminării sputei;
• scăderea nivelului de zahăr din sânge.

În medicina orientală, fructele sunt folosite în infuzii pentru a calma nervii, a crește tonusul și a îmbunătăți vederea.

Aplicație în designul peisagistic și gătit

Fructele de pădure proaspete sunt folosite cu succes în tratamentele cosmetice. Pulpa se adaugă la măștile faciale - are un efect hidratant și rejuvenator, hrănind și catifelând pielea. Datorită semințelor mici, fructele sunt ideale pentru prepararea unor scruburi blânde de casă.

Pe lângă recoltare, această plantă este plantată și în scopuri decorative. Acest arbust, cu frunzișul său frumos de smarald închis, face un gard viu excelent, adăugând un aspect unic oricărei grădini.

Caracteristici de aterizare

Cultivarea și îngrijirea zmeurei japoneze este în general simplă - este considerată una dintre cele mai ușor de cultivat soiuri în grădini. Pentru a asigura o recoltă bună, urmați aceste instrucțiuni de bază de creștere:

• Planta preferă un sol fertil neutru sau ușor acid și o lumină solară bună. Locul de plantare ar trebui să fie protejat de vânturi puternice și, de preferință, să aibă acumulare mare de zăpadă în timpul lunilor de iarnă, care servește drept izolație naturală.
• Plantați răsadurile atât primăvara, cât și toamna. Cu o lună înainte de plantare, pregătiți temeinic solul: săpați zona, îndepărtați orice resturi de culturi anterioare și buruieni. Afânați solul, adăugați un îngrășământ complet și, dacă este necesar, adăugați compost.
• Evitați să plantați zmeură japoneză acolo unde anterior se cultivau căpșuni, roșii sau cartofi. Aceste culturi sunt susceptibile la aceleași boli ca și zmeura mov, crescând riscul de infecție.

Plantați răsadul în zona pregătită conform următorului algoritm:

1. Sapa o groapă de aproximativ două ori mai mare decât sistemul radicular.
2. Dacă ați adăugat îngrășământ în timpul pregătirii terenului, plantați-l imediat în groapă. În caz contrar, adăugați îngrășământ organic amestecat cu solul.
3. Îndreptați cu grijă rădăcinile, îndreptându-le în jos.
4. Acoperiți-le cu pământ, apoi compactați-l cu grijă în jurul tulpinii, astfel încât gulerul rădăcinii să fie la nivel cu suprafața solului.

După plantare, udați răsadul din abundență și mulciți-l cu turbă, paie tocate sau rumeguș.

Cum să-ți pese?

Cultivarea acestei plante nu necesită multă atenție. Sunt suficiente proceduri simple de îngrijire:

• Udare. Dacă nu există o secetă prelungită, zmeura se dezvoltă de obicei cu precipitații naturale, fără udare suplimentară. În perioadele de secetă, irigați pe măsură ce solul se usucă, evitând udarea excesivă, care poate duce la inundarea solului.
  
• Dressing de top. Fertilizarea o dată pe an, primăvara, este suficientă. Folosiți 30 g de uree pentru a stimula creșterea, 50 g de superfosfat diluat în apă și aproximativ 30 g de potasiu.
  
• Tundere. Acest lucru este important datorită tendinței plantei de a crește rapid. Efectuați această procedură imediat după recoltare. În timpul acestui proces, îndepărtați lăstarii de doi ani și orice ramuri bolnave, rupte sau slăbite. Tăiați orice ramuri care aglomerează tufa, deoarece acestea pot împiedica creșterea sănătoasă și pot reduce fructificarea.
  Scurtați lăstarii anuali cu 20-30 cm anual. Acest lucru promovează dezvoltarea tulpinilor laterale, care formează muguri pentru recolta viitoare, ceea ce poate dubla randamentul.
  
• Pregătirea pentru iarnă. Acoperiți arbustul doar în regiunile nordice cu temperaturi extrem de scăzute. În caz contrar, stratul natural de zăpadă îl va proteja. Pentru protecție suplimentară, legați ramurile în mănunchiuri, îndoiți-le până la pământ și acoperiți-le cu crengi de molid sau alt material protector.
  Dacă se așteaptă o iarnă cu zăpadă, acoperiți tufișul cu zăpadă, care va proteja lăstarii și rădăcinile de îngheț.
  

Boli și dăunători

Zmeura japoneză este rareori afectată de boli. Principala amenințare este pătarea purpurie. Această ciupercă poate ataca plantele slăbite, provocând pete maronii sau purpurii pe tulpini și pe frunze. Drept urmare, tufa moare.

Pentru a trata pătarea purpurie, utilizați o soluție de 1% zeamă bordeleză. Pulverizați primăvara înainte de sezonul de creștere și după recoltare. Acest lucru ajută la controlul răspândirii ciupercii și la prevenirea impactului negativ al acesteia asupra plantei.

Printre dăunătorii care pot ataca cultura, musculițele de găină, acarienii și afidele comune sunt deosebit de periculoase. Pentru a preveni infestările sau a elimina insectele existente, tratați anual plantele cu soluții Actellic și Karbofos.

Reproducere

Creșterea numărului de răsaduri din grădina ta este o întreprindere realizabilă. Înmulțirea nu este deosebit de dificilă, deoarece există mai multe metode diferite:

• Butași verzi. Primăvara, luați butași de la o plantă matură, lăsând 3-4 internoduri pe fiecare. Înrădăcinați-i imediat în nisip într-un pat temporar sau plantați-i într-o locație permanentă. Înrădăcinarea durează de obicei aproximativ o lună, timp în care udați plantele din abundență.
  
  Odată ce apar frunze verzi noi, reduceți udarea, asigurându-vă că patul este umed cel mult o dată la 10 zile.
• Prin stratificare. Lăstarii tineri, atașați de suprafața solului și îngropați într-un șanț, prind rădăcini, iar în toamnă îi separă de tufa mamă pentru a fi plantați într-o locație permanentă.
  
• Lăstari de rădăcină. Astfel de lăstari se înrădăcinează ușor, dar necesită controlul creșterii pentru a preveni răspândirea nelimitată.
  

Alegerea metodei de propagare depinde de preferințele și resursele disponibile, dar fiecare dintre ele vă permite să creșteți cu succes numărul de răsaduri.

Cum să scap de asta?

Combaterea acestei culturi necesită o abordare sistematică, având în vedere viabilitatea sa ridicată și tendința de a se răspândi rapid. Iată câteva metode eficiente:

• Săparea plantelor tinere. Începeți cu plantele tinere, îndepărtându-le împreună cu rădăcinile lor. Acest lucru va preveni răspândirea ulterioară.
• Acoperire cu folie groasă sau gard. Acoperiți zonele cu o folie groasă și închisă la culoare sau instalați garduri metalice pentru a preveni creșterea de noi lăstari.
• Utilizarea erbicidelor. Pentru un control mai drastic, utilizați erbicide de uz general, cum ar fi Tornado, Roundup sau Agrokiller. Aceste produse ajută la distrugerea rădăcinilor și la inhibarea creșterii vegetative.

Etapa finală de control implică smulgerea din rădăcini a oricăror tufișuri și lăstari tineri rămași, urmată de instalarea unei folii groase de plastic sau a unor bariere pentru a preveni creșterea ulterioară. Aceste măsuri vor reduce semnificativ probabilitatea ca cultura să se întoarcă la fața locului.

Avantajele și dezavantajele soiului

Zmeura japoneză a devenit populară printre grădinari datorită unui număr de avantaje care sunt importante de luat în considerare înainte de plantare. Planta se mândrește cu următoarele caracteristici:

Recenzii

Zmeura japoneză este o sursă de fructe de pădure delicioase și sănătoase. Planta înfrumusețează grădinile datorită calităților sale ornamentale. Tolerează înghețul și seceta, încântând cu o recoltă stabilă. Pentru a maximiza randamentul său, este important să oferiți plantei îngrijirea corespunzătoare și să îi acordați mai multă atenție ori de câte ori este posibil.

Întrebări frecvente