Mărul este unul dintre cei mai populari și vechi pomi fructiferi cultivați de oameni. Soiurile de măr diferă în ceea ce privește originea, aspectul, aroma fructelor și rezistența la condițiile climatice și boli. Înțelegerea pedigree-ului și a clasificării soiurilor îi ajută pe grădinari, crescători și pasionați să selecteze plantele potrivite.
Context istoric
Mărul este considerat unul dintre cei mai vechi pomi fructiferi, însoțind oamenii încă din cele mai vechi timpuri. Descoperirile arheologice de semințe de măr sălbatic datează din epoca neolitică, acum aproximativ 6.000-7.000 de ani. Chiar și atunci, fructele erau consumate crude, uscate și folosite pentru prepararea băuturilor.
Primele încercări de domesticire a mărului au fost asociate cu regiunile din Asia Centrală, unde crește mărul sălbatic Sievers, strămoșul majorității soiurilor moderne. Aici a început tradiția cultivării și selecției pomilor cu fructe mai dulci și mai mari.
Răspândirea soiurilor cultivate în Europa și Asia
Din Asia Centrală, mărul s-a răspândit treptat spre vest și est datorită rutelor comerciale, inclusiv Drumul Mătăsii. În lumea antică, merele erau prețuite ca simbol al fertilității și frumuseții: sunt menționate în Homer și în mitologia greacă antică.
Alte caracteristici:
- În Roma Antică, livezile de meri erau răspândite, iar agronomii romani se ocupau deja de ameliorarea sistematică a soiurilor și descriau metodele de altoire.
- În Evul Mediu, mărul a devenit o parte integrantă a grădinilor mănăstirilor din Europa, unde călugării erau implicați activ în conservarea și propagarea soiurilor.
- În același timp, în Orient, în China, merele aveau o semnificație culturală și simbolică, iar în Japonia, din secolul al XVIII-lea, a început o dezvoltare selectivă activă a culturii.
- Treptat, mărul a ocupat o poziție de frunte printre pomii fructiferi din latitudinile temperate, datorită modestiei sale, versatilității fructelor și productivității ridicate.
Cele mai importante regiuni producătoare de mere din lume
Astăzi, mărul este una dintre principalele culturi pomicole de pe planetă. Cele mai mari regiuni de producție ale sale sunt concentrate în:
- China – liderul absolut în ceea ce privește producția de mere, reprezentând mai mult de jumătate din recolta mondială;
- STATELE UNITE ALE AMERICII - în special statul Washington, cunoscut pentru grădinile sale industriale;
- Europa – Germania, Polonia, Franța și Italia sunt cei mai mari producători, exportând activ mere;
- Rusia și țările CSI – Mărul ocupă în mod tradițional un loc important în horticultură datorită rezistenței sale la condițiile climatice și a bogatei baze varietale;
- Noua Zeelandă și Chile – jucători importanți pe piața globală, furnizând mere în emisfera nordică în extrasezon.
Principalele caracteristici și criterii de clasificare
Clasificarea mărului se bazează pe un set de caracteristici care ne permit să distingem între soiuri și să le evaluăm valoarea economică. Să analizăm criteriile cheie.
Aspectul plantei
Diferite soiuri de meri variază în ceea ce privește rata de creștere și forma coroanei. Caracteristici distinctive:
- Dimensiunea copacului variază de la forme viguroase (până la 8-10 m) la forme pitice și semi-pitice potrivite pentru grădini intensive.
- Forma coroanei Poate fi rotund, piramidal, răspândit sau columnar, ceea ce afectează densitatea de plantare și ușurința îngrijirii.
- Lamă de frunze diferă prin culoare (de la verde deschis la verde închis), dimensiune și grad de pubescență, ceea ce este luat în considerare și la identificarea varietală.
Fructe
Fructul este principalul obiectiv al selecției și caracteristica principală a cultivarului. Descriere detaliată:
- Formă Coaja mărului poate fi rotundă, alungită, plată-rotundă sau nervurată.
- Dimensiune variază de la mici (50-70 g) până la foarte mari (peste 300 g).
- Colorant pentru coji extrem de diversă: de la verde și galben la roșu, vișiniu sau dungat.
- Caracteristicile gustului includ dulceața, aciditatea, suculența și aroma. Unele soiuri au arome picante sau de miere.
Adaptarea la condițiile de mediu
Diferite soiuri de măr au grade diferite de rezistență la factorii climatici. Caracteristici:
- Rezistență la îngheț determină posibilitatea cultivării în regiunile nordice. Soiurile cu rezistență ridicată la iarnă pot tolera temperaturi de până la -40°C.
- Rezistență la secetă important pentru regiunile sudice unde verile sunt calde și uscate.
- Iubitor de lumină afectează randamentul: la umbră, merii produc mai puține fructe, iar calitatea acestora scade.
Perioada de înflorire și recoltare
Soiurile sunt împărțite în grupuri în funcție de timpul lor de dezvoltare. Înflorirea poate fi timpurie, la mijlocul sezonului sau târzie, ceea ce este important pentru zonare și prevenirea riscului de înghețuri de primăvară.
Coacerea fructelor variază, de asemenea. Se disting următoarele:
- soiuri de vară (se coc în iulie-august);
- toamnă (septembrie–octombrie);
- iarna - depozitate și ating maturitatea pentru consumatori iarna și primăvara.
Rezistență la dăunători și boli
Ameliorarea are ca scop crearea de soiuri cu rezistență ridicată la stresul biologic. Mulți hibrizi moderni sunt rezistenți la scabia mărului, una dintre principalele boli ale pomilor de măr.
Unele soiuri au o toleranță crescută la mucegaiul praf, molia carpocapsului și acarienii. Aceste calități reduc nevoia de tratamente chimice în grădini, ceea ce este deosebit de important pentru grădinăritul organic.
Clasificarea soiurilor de măr
Merii sunt foarte diversi, cuprinzând mii de soiuri, care diferă prin origine, caracteristici biologice și distribuție geografică. Pentru o mai bună înțelegere, se disting câteva abordări principale ale clasificării lor.
Clasificare biologică
Din punct de vedere botanic, mărul aparține genului Malus din familia Rosaceae. Genul cuprinde peste 30 de specii, dintre care cele mai semnificative sunt:
- domestic (Malus domestica) - speciile principale, inclusiv marea majoritate a soiurilor cultivate;
- pădure (Malus sylvestris) - o specie sălbatică europeană care a dat naștere unui număr de soiuri antice;
- Siberian (Malus baccata) - o sursă de rezistență la iarnă și rezistență la condiții adverse;
- Sievers (Malus sieversii) - cel mai vechi strămoș al merilor moderni, comun în munții Asiei Centrale.
În cadrul acestor specii, au fost dezvoltate mii de varietăți, care sunt clasificate după:
- perioadele de coacere (vară, toamnă, iarnă);
- scopuri casnice (de masă, tehnice, universale);
- caracteristici biologice (pitice, columnare, decorative).
Clasificare geografică
Clasificarea regională a soiurilor de mere reflectă clima, solul și tradițiile de grădinărit ale diferitelor țări și continente.
soiuri europene
Europa a oferit lumii multe soiuri clasice de mere care rămân la mare căutare și astăzi. Cele mai populare sunt:
- Antonovka. Una dintre cele mai recunoscute soiuri din Europa de Est, se mândrește cu fructe mari, dulci-acrișoare, cu o aromă puternică. Se păstrează bine și este utilizată atât pentru consum în stare proaspătă, cât și pentru procesare.
- Renet Simirenko. O varietate străveche cu pieliță verde și pulpă fragedă și dulce. Are o durată lungă de valabilitate și este populară în regiunile sudice.
- Snowy Calville. Un soi francez cunoscut încă din secolul al XVII-lea. Fructele sunt de mărime medie, albe, foarte aromate și au o aromă picantă. Apreciate pentru calitățile lor de desert.
- Pepină de șofran. Un soi crescut în Rusia cu fructe galben-roșii. Are o aromă dulce-acrișoară echilibrată și o durată bună de valabilitate.
- Umplutură albă. Un soi de la începutul verii, cunoscut pentru pulpa sa fragedă și ușor acrișoară. Popular pentru consumul în stare proaspătă, dar nu se păstrează bine.
soiuri americane
Statele Unite și Canada au devenit locul de naștere al soiurilor industriale destinate pieței de masă și exportului. Cele mai bune soiuri sunt:
- Red Delicious. Mere mari, de un roșu aprins, cu coajă groasă. Se păstrează bine, dar au o aromă moderată. Sunt populare pentru aspectul lor atractiv.
- Golden Delicious. Mere aurii-galbeni cu o aromă armonioasă și dulce. Un soi versatil, potrivit atât pentru consum, cât și pentru gătit.
- Ionatan. Mere de mărime medie, cu o aromă dulce-acrișoară și vibrantă. Potrivite pentru procesare și consum în stare proaspătă.
- Gală. Un hibrid neozeelandez-american care a câștigat recunoaștere la nivel mondial. Fructele sunt dulci, crocante și au coajă roșu-portocalie.
- Bunica Smith. O varietate australiană cultivată pe scară largă în Statele Unite, are coajă verde și o aromă distinct acrișoară. Este excelentă pentru depozitare și gătit.
soiuri asiatice
Asia este patria strămoșilor sălbatici ai mărului și centrul dezvoltării unor soiuri unice. Printre soiurile populare se numără:
- Fuji (Japonia). Unul dintre cele mai populare soiuri din lume. Fructele sunt foarte mari, dulci, cu pulpă densă și crocantă. Au o durată lungă de valabilitate.
- Aiwan (China, Asia Centrală). O varietate cu fructe rotunjite, culori strălucitoare și o dulceață distinctă. Tolerează bine transportul.
- Idared. Un soi popular cu mere roșii de mărime medie. Se mândrește cu o durată lungă de valabilitate și versatilitate.
- Niyasa (Kazahstan). Un soi originar din regiunea mărului Sievers, combină o genetică străveche cu o aromă excelentă.
Soiuri rusești
Rusia este renumită pentru soiurile sale rezistente la iarnă, care rezistă la climate dure și produc recolte consistente. Următoarele soiuri sunt populare printre grădinari:
- Antonovka. Un simbol al livezilor rusești, se caracterizează prin natura sa nepretențioasă și randamentul ridicat. Merele sale sunt aromate, acrișoare și ideale pentru procesare.
- Pară de Moscova. Un soi cu coacere timpurie, cu fructe de mărime medie, dulci și ușor acrișoare. Popular în centrul Rusiei.
- Orlik. Un soi de iarnă cu o culoare galben-roșiatică și o aromă dulce-acrișoară. Se păstrează bine și este apreciat pentru rezistența sa la boli.
- Plămânărică. Un soi de vară care se distinge prin merele sale foarte dulci, cu gust asemănător mierii. Potrivit pentru consum în stare proaspătă.
- Jigulevskoe. Un soi de toamnă cu fructe mari și coajă roșie. Caracterizat prin randamente mari și o aromă plăcută dulce-acrișoară.
Clasificarea fructelor după scopul utilizării acestora
Soiurile de mere diferă nu doar prin origine și locația de cultivare, ci și prin utilizarea preconizată a fructelor lor. Unele mere sunt cele mai potrivite pentru consumul în stare proaspătă, altele pentru procesare, iar altele sunt versatile și pot fi utilizate într-o varietate de moduri.
Această clasificare permite grădinarilor, procesatorilor și consumatorilor să aleagă soiurile potrivite în funcție de nevoile lor.
Soiuri de deserturi
Aceste soiuri sunt apreciate pentru gustul armonios, aroma și aspectul atractiv. Se consumă proaspete.
Cele mai bune opțiuni:
- Fuji. Un soi japonez cu fructe mari, foarte dulci și suculente. Se mândrește cu o perioadă lungă de valabilitate.
- Gală. O varietate cu pulpă crocantă și dulce și o colorare frumoasă. Una dintre cele mai populare de pe piața globală.
- Pepină de șofran. Un soi rusesc cu o aromă dulce-acrișoară și puternică. Se păstrează bine și este folosit ca măr de desert.
- Golden Delicious. O varietate cu coajă galben-aurie și o aromă delicată și dulce. Este versatilă, dar cel mai adesea folosită ca fruct de desert.
Note tehnice
Scopul principal al acestor soiuri este prelucrarea în sucuri, cidru, piureuri și conserve. Se caracterizează printr-o aciditate pronunțată și o aromă bogată.
Soiuri populare:
- Antonovka. Un soi clasic rusesc, ideal pentru dulceață, suc și murături. Merele sunt mari, aromate și intens acrișoare.
- Bunica Smith. Caracterizată prin fructe cu un gust distinct acru, este utilizată pe scară largă pentru gătit și procesare. Își păstrează bine aroma în timpul gătirii.
- femeie chineză (paradis). Un soi cu fructe mici, bogat în acizi și pectină. Folosit pentru prepararea gemurilor, pastilelor și cidrului.
- Renet Simirenko. Se caracterizează printr-un gust delicat și este foarte potrivit pentru prelucrarea în sucuri și conserve.
Soiuri universale
Aceste soiuri combină calități de desert și industriale: pot fi consumate proaspete sau folosite în procesare. Grădinarii notează următoarele soiuri versatile:
- Orlik. Un soi rusesc cu o aromă plăcută, dulce-acrișoară. Aceste mere sunt potrivite pentru consum, compoturi și sucuri.
- Idared. Un soi de iarnă care se distinge prin termenul lung de valabilitate. Merele se consumă proaspete și se folosesc pentru sucuri și piureuri.
- Jigulevskoe. Un soi cu fructe mari, cu coajă roșie, aromă suculentă și dulce-acrișoară. Bun pentru consum și procesare.
- Umplutură albă. Soi timpuriu: merele proaspete se consumă vara, iar surplusul se folosește la prepararea gemului, compotului și sucurilor.
Tipuri și grupuri de meri
Mărul este o plantă extrem de diversă, cuprinzând specii sălbatice, forme semi-sălbatice și soiuri cultivate. Împărțirea arborilor în grupuri ne ajută să înțelegem cum sunt înrudiți merii de grădină moderni cu strămoșii lor sălbatici și ce caracteristici au moștenit.
Specii sălbatice
Plantele sălbatice sunt strămoșii naturali ai tuturor soiurilor cultivate. Ele supraviețuiesc în păduri și în sălbăticie, jucând un rol important în selecție și menținerea diversității genetice.
Tipuri populare:
- Malus sylvestris. Măr sălbatic european. O specie sălbatică cu fructe mici și acrișoare. Considerat strămoșul multor soiuri europene antice.
- Malus baccata. Măr siberian. Caracterizat prin rezistență ridicată la iarnă și toleranță la condiții climatice dure. Adesea folosit în ameliorare pentru a îmbunătăți rezistența la îngheț la soiurile cultivate.
- Malus sieversii. Malus sieversii, originar din Asia Centrală, este considerat principalul strămoș al merilor cultivați moderni. Fructele sale variază în mărime și aromă, de la acrișoare la dulci.
Forme semi-sălbatice și grupuri intermediare
Acest grup include soiuri care au apărut prin încrucișări naturale ale speciilor sălbatice cu soiuri cultivate. Acestea sunt adesea folosite ca intermediari în ameliorare.
Sunt parțial adaptate condițiilor naturale, păstrând rezistența la iarnă specifică speciilor sălbatice. Fructele sunt medii spre mici, cu o aromă dulce-acrișoară. Sunt folosite pentru a dezvolta noi soiuri cu calități îmbunătățite:
- rezistență la boli;
- rezistență la îngheț;
- durabilitatea lemnului.
Soiuri cultivate
Merii cultivați includ soiuri create de oameni și adaptate pentru horticultură și cultivare comercială. Se disting prin fructele lor mari și gustoase, randamentele ridicate și vandabilitatea.
Tipuri principale:
- Antonovka – Soi rusesc cu fructe aromate dulci-acrișoare, potrivit pentru procesare și depozitare;
- Red Delicious - un soi american cu fructe mari, de un roșu aprins, popular pe piața mondială;
- Golden Delicious - smere galben-aurii cu pulpă dulce și fragedă, universale pentru consum și procesare;
- Fuji - Soi japonez, mere mari foarte dulci, cu termen lung de valabilitate;
- Umplutură albă – O varietate timpurie, consumată în stare proaspătă și potrivită pentru dulceață și sucuri.
Caracteristici ale selecției și hibridizării
Ameliorarea mărului are ca scop crearea de noi soiuri cu calități îmbunătățite: randament ridicat, fructe gustoase, rezistență la boli și adaptare la diverse condiții climatice.
De-a lungul secolelor trecute, metodele de ameliorare s-au dezvoltat semnificativ, permițând dezvoltarea a mii de soiuri moderne, căutate în întreaga lume.
Metode de creare a unor noi soiuri
Crescătorii folosesc o varietate de abordări. Fiecare metodă vizează rezolvarea unor probleme specifice: îmbunătățirea aromei, creșterea randamentului, creșterea rezistenței la iarnă sau a rezistenței la boli.
Principalele metode includ:
- Hibridizare. Metoda clasică de încrucișare a două soiuri cu trăsături dorite. De exemplu, Red Delicious x Golden Delicious a produs soiuri noi cu aromă și vandabilitate îmbunătățite.
- Mutageni. Expunerea la factori chimici sau fizici (cum ar fi radiațiile) pentru a produce noi mutații. Uneori, astfel de răsaduri pot produce culori unice ale fructelor sau o rezistență îmbunătățită la iarnă.
- Inginerie genetică. O metodă modernă care permite introducerea țintită a unor gene specifice, de exemplu, pentru rezistența la scabie sau creșterea conținutului de zahăr din fructe. Este utilizată pe scară largă în centrele de cercetare, dar soiurile comerciale sunt încă limitate.
Exemple de realizări soiale de succes
Ameliorarea modernă a cultivat soiuri care au devenit repere pentru randament, aromă și vandabilitate. Cele mai cunoscute sunt enumerate mai jos:
- Fuji - rezultatul selecției japoneze, un soi dulce, cu fructe mari și o calitate excelentă de păstrare;
- Gală - crescut pe baza hibridizării speciilor europene și americane, popular în întreaga lume datorită gustului și aspectului comercial;
- Imrus - Soi rusesc cu imunitate ridicată la scabie, creat pentru grădinărit industrial;
- Idared – Un soi rezistent la iarnă, universal în utilizare, rezultatul muncii crescătorilor internaționali.
Problemele reproducerii moderne
În ciuda acestor progrese, ameliorarea soiurilor de mere se confruntă cu o serie de provocări. Pentru a asigura competitivitatea noilor soiuri, este important să se ia în considerare mai mulți factori care afectează calitatea și randamentul.
Printre principalele probleme:
- Rezistență la boli și dăunători. Noile soiuri trebuie să mențină o productivitate ridicată chiar și în condiții nefavorabile.
- Productivitatea și stabilitatea fructificării. Soiurile moderne ar trebui să producă recolte regulate, indiferent de fluctuațiile meteorologice.
- Calitățile gustative și vandabilitatea fructelor. Combinația dintre dulceață, aciditate, aromă și aspect atractiv este importantă pentru ca merele să fie la mare căutare pe piață.
Soiuri moderne populare
Merii moderni sunt dezvoltați având în vedere preferințele gustative, calitatea comercială a fructelor și adaptarea la diverse condiții climatice. Mai jos sunt prezentate cele mai cunoscute soiuri cu caracteristici detaliate:
- Antonovka. Un pom de mărime medie (până la 4-5 m) cu o coroană lată și rotunjită. Merele sunt de mărime medie, cu o greutate de 120-180 g, rotunde, verzi cu o nuanță gălbuie, dulci-acrișoare și aromate. Se păstrează bine și sunt potrivite pentru consumul în stare proaspătă și pentru prelucrare.
Rezistență ridicată la iarnă, rezistență moderată la scabie. Perioada de coacere: sfârșitul lunii septembrie. - Gală. Planta este de mărime medie (3-4 m), cu o coroană compactă, lat rotunjită. Merele sunt mici spre medii, cu o greutate de 120-160 g, rotund-conice, de culoare galben-roșiatică cu dungi roșii. Pulpa este crocantă, dulce și aromatică.
Rezistență medie la iarnă, rezistență la majoritatea bolilor comune. Se coace la începutul lunii septembrie. - Golden Delicious. Arborele este înalt (4-6 m), cu o coroană piramidală sau lat rotunjită. Fructele sunt mari, 180-250 g, oval-conice, galben-aurii, dulci și au pulpa fragedă.
Un soi versatil: potrivit pentru consum în stare proaspătă și procesare. Necesită o îngrijire bună și are o rezistență medie la boli. Se coace în octombrie, fructul se păstrează și se transportă bine. - Mac. Planta este de mărime medie (3-4 m) cu o coroană rotunjită. Fructele sunt de mărime medie, cu o greutate de 130-160 g, rotunde sau ușor aplatizate și de culoare roșu-verzuie. Pulpa este suculentă, aromată și dulce-acrișoară.
Fructele sunt moderat rezistente la iarnă, se coc repede în septembrie și au o durată scurtă de valabilitate. Sunt potrivite pentru consumul în stare proaspătă și pentru producerea de suc. - Red Delicious. Un pom înalt (4-6 m) cu coroană piramidală sau rotunjită. Merele sunt mari, 200-250 g, în formă de con, roșu aprins, dulci și tari.
Se mândrește cu o comercializare ridicată și un aspect atractiv. Are o rezistență medie la boli și se coace de la sfârșitul lunii septembrie până la începutul lunii octombrie.
Pedigree-ul și clasificarea merilor reflectă bogata diversitate a culturii și a fructelor sale. Cunoașterea originii, caracteristicilor biologice și economice ale soiurilor permite selecția corectă a plantelor pentru grădină, îngrijirea lor corespunzătoare și producerea unei recolte cu calitățile dorite. Amelioratorii continuă să dezvolte noi soiuri cu caracteristici îmbunătățite.