Lumea naturală conține multe fenomene misterioase și inaccesibile. Uneori, chiar și cele mai ciudate comportamente animale pot fi puse la îndoială. Un astfel de mitu este acela că struții își îngroapă capul în nisip atunci când simt pericolul.
Este adevărat că struții își ascund capul în nisip?
Struții nu își pot îngropa pur și simplu capul în nisip din cauza unei particularități anatomice. Au un gât lung și flexibil, care le permite să se sprijine de pământ sau să-și încline capul în jos. Acest lucru nu este făcut pentru a-și ascunde capul, ci mai degrabă pentru a detecta hrana sau a evalua împrejurimile.
De unde a apărut mitul conform căruia struții își ascund capul în nisip când le este frică?
Concepția greșită des întâlnită conform căreia struții își îngroapă capul în nisip pentru a scăpa de prădători a fost descrisă pentru prima dată de Pliniu cel Bătrân. Într-una dintre numeroasele sale lucrări, savantul roman antic a scris: „Struții cred că, îngropându-și capul și gâtul în pământ, își ascund întregul corp.”
Această poveste a rezonat cu europenii și, dintr-un anumit motiv, a fost adoptată pe scară largă. Expresia „a-ți îngropa capul în nisip” există în limbile aproape tuturor națiunilor Lumii Vechi. Este folosită pentru a descrie oamenii care preferă să ignore o problemă, sperând că aceasta se va rezolva de la sine.
Cum scapă, de fapt, struții de prădători?
Struții ignoră de obicei prădătorii mici, cum ar fi șacalii, sau, dacă amenințarea este serioasă, pot încerca să-i alunge. Membrele unui struț, care cântărește aproximativ 200 kg, sunt incredibil de puternice și pot lovi cu o forță de peste 30 kg pe centimetru pătrat, capabile să doboare o potențială amenințare.
Chiar și după ce reușesc să scape de urmăritori, struții pot deveni extrem de obosiți. Uneori devin atât de epuizați încât nici măcar nu își mai pot ține gâtul drept, iar capetele le cad la pământ.
- ✓ Prezența unor picioare puternice cu două degete, ceea ce le diferențiază de alte păsări.
- ✓ Capacitatea de a atinge viteze de până la 80 km/h, ceea ce este unic printre păsări.
În ce situații își lasă struțul capul pe pământ?
Struții își lasă capul în jos în diverse situații. Acest lucru se datorează diverselor aspecte ale comportamentului și adaptării lor la mediu.
Camuflaj în timpul incubării
Femelele de struț incubează activ toate ouăle depuse, dar responsabilitatea principală pentru acest lucru revine femelelor dominante. Penajul lor gri-maroniu oferă un camuflaj excelent în mediul înconjurător, iar singurul lucru care le-ar putea da de gol prezența este gâtul lung.
Când sunt amenințate, păsările își lasă capul pe pământ, ceea ce le face aproape invizibile. Masculii, cu penajul lor alb-negru, au dificultăți în a se camufla, așa că preferă să-și clocească ouăle doar noaptea pentru a evita atragerea prădătorilor.
Hrănire
Struții locuiesc în savane și semi-deșerturi, iar căutarea hranei în sălbăticie durează mult timp. Având în vedere dimensiunile lor enorme, au nevoie de o cantitate mare de hrană și pot consuma în jur de 4-5 kg de hrană pe zi. Dieta lor constă din vegetație și animale mici.
Struții, în timp ce caută hrană, stau adesea cu capul plecat perioade lungi de timp. Este posibil ca acest comportament să fi dat naștere mitului conform căruia struții își îngroapă capul în nisip.
Găsirea pietrelor pentru digestie
Struții, la fel ca alte păsări, caută pietre pentru digestie. Acest lucru se întâmplă din următoarele motive:
- Struții explorează activ împrejurimile, căutând pietre de dimensiuni potrivite. Ele aleg pietre care se potrivesc nevoilor și dimensiunii lor pentru a le folosi în digestie.
- Păsările înghit aceste pietre întregi. Nu au dinți sau papilele gustative în gură, așa că mâncarea, împreună cu pietrele, trece prin esofag și ajunge în stomac.
- În stomacul struțului, pietrele joacă un rol important - ajută la măcinarea alimentelor și la îmbunătățirea digestiei. Acționează ca niște „pietre de moară”, ajutând la măcinarea și zdrobirea particulelor solide de alimente.
- Pietrele din stomacul struților se uzează treptat. Păsările caută periodic pietre noi pentru a le înlocui pe cele vechi.
- Alimentele procesate de pietrele din stomac trec în esofag și apoi în stomacul glandular, unde sunt infuzate în continuare cu enzime și acid înainte de a trece în stomacul muscular. Acolo, pietrele continuă să zdrobească alimentele.
Găsirea și utilizarea pietrelor joacă un rol important în procesul digestiv și permite struților să digere eficient alimentele solide.
Controlul situațional și camuflajul
Struții sunt păsări puternice, capabile să se apere, dar chiar și ei pot fi vulnerabili. Pentru a evita pericolul și a evalua împrejurimile, își coboară capul la pământ și ascultă cu atenție vibrațiile sonore.
Poate fi dificil să evaluezi rapid o situație, așa că rămân în această poziție o perioadă de timp. Acest lucru face uneori să pară că struții își ascund capul în nisip, deși nu este cazul. Dacă detectează o potențială amenințare, se pot ascunde, îndoindu-și gâtul lung în jos pentru a se adăposti.
Paraziți
Struții sunt susceptibili la atacurile paraziților externi. Cei mai comuni paraziți externi includ insectele aparținând clasei Arachnida și căpușele. Acești ectoparaziți trăiesc pe corpul struților, hrănindu-se cu sângele lor și provocând un disconfort sever.
Cel mai adesea se găsesc pe cap, precum și în jurul ochilor și ciocului păsărilor. De aceea, struții își îngroapă uneori capul în nisip fierbinte - încearcă să scape de acești paraziți neplăcuți și să amelioreze mâncărimea.
Odihnă
Struții își strâng capetele înăuntru după o alergare lungă. În ciuda forței și rezistenței lor impresionante, au nevoie totuși de perioade de odihnă. Struții pot alerga cu viteză mare doar aproximativ 15 minute înainte de a se instala epuizarea.
Cum să amenajezi o curte de mers pentru struți, ținând cont de caracteristicile păsării?
La reproducerea struților, care au un caracter unic și cerințe specifice de mediu, un mediu bine întreținut joacă un rol crucial. Crearea unui incintă spațioasă în aer liber este esențială pentru reproducerea cu succes a acestor păsări.
La proiectarea unei astfel de structuri, este necesar să se țină cont de nevoile specifice și comportamentul struților, în timp ce incinta trebuie să fie fiabilă și sigură, având în vedere dimensiunile lor impresionante.
Cușca ideală pentru struți trebuie să îndeplinească o serie de criterii:
- Teritoriu spațios. Incinta trebuie să ofere păsărilor spațiu suficient pentru mers și împerechere.
- Acoperire vegetală diversă. Zona ar trebui plantată cu plante perene pe care struții le vor folosi ca hrană.
- Aprovizionare cu apă. Este necesar să se asigure accesul constant la apă în interiorul incintei.
- Zone ierboase și stâncoase. Struții folosesc pietre pentru a digera hrana, așa că prezența zonelor stâncoase este importantă.
- Hrănitoare și adăpătoare. În zona incintei trebuie instalat un număr suficient de hrănitoare și adăpătoare.
- Adăpost. Păsările trebuie să aibă acces la adăposturi unde să se poată refugia de vremea rea.
Sfaturi utile:
- Evitați alegerea locurilor în apropierea drumurilor principale, deoarece struții sunt sensibili la zgomot și stres. Nivelurile ridicate de stres pot afecta negativ producția de ouă.
- Zona de plimbare ar trebui să fie însorită și lipsită de copaci înalți care ar putea crea umbră puternică. În schimb, folosiți arbuști mici sau un gard viu pentru a proteja zona de vânturile puternice.
- Dacă apa curentă nu este disponibilă la fața locului, prezența unei cantități naturale de apă curată este esențială. Oferiți struților oportunități de a se încălzi, în special pe vreme caldă.
- Gardul trebuie să fie robust, iar stâlpii trebuie să fie betonați cu grijă. Înălțimea minimă a gardului este de 2 m pentru a împiedica exemplarele adulte să încerce să sară peste el.
- Zona ar trebui să fie dotată cu adăposturi de ploaie, iar pentru crearea acestora se folosește adesea plastic acoperit cu paie.
- × Asigurați-vă că gardul din jurul curții de exerciții nu este doar înalt (cel puțin 2 m), ci are și o suprafață netedă pentru a preveni rănirea struților atunci când încearcă să sară.
- × Evitați utilizarea plaselor metalice cu ochiuri mari, care pot provoca rănirea picioarelor struților.
Mitul struților care își îngroapă capul în nisip este o concepție greșită despre comportamentul acestor păsări. De fapt, acest lucru nu este deloc adevărat. Acest mit ar trebui privit ca o concepție greșită care nu corespunde comportamentului real al struților.